Un teambuilding reuşit: Arieşeni 2014

Am plecat cu toţii la Vârtop/Arieşeni şi ne-am simţit bine. Am avut parte de şedinţă, de petrecere, dar cel mai important este că ne-am cunoscut mai bine şi ne-am simţit bine împreună. Am comunicat mai mult decât o facem la birou, chiar dacă acolo petrecem împreună pe zi cel puţin 9 ore. Comunicarea este cel mai important aspect în ceea ce priveşte relaţiile de servici şi pentru a comunica bine cu cineva ai nevoie să îl cunoşti. Să îţi dai seama când se trece peste limita de colegial-personal.

Pentru mulţi termenul de teambuilding nu spune prea multe. A intrat în ţara noastră o dată cu firmele mari care doreau să-şi formeze echipele, să şi le descopere sau să le evalueze într-un cadru ceva mai diferit decât cel de la birou. Alţii spun că e doar un alt prilej pentru distracţie, pentru “hai să ne pierdem timpul şi la munte, nu numai la birou”. Adevărul este însă, că dacă oamenii pot fi descoperiţi numai în situaţii limită, un teambuilding poate fi plin de surprize.

Termenul de “team buiding” derivă de la cuvântul “echipă”. De altfel, aşa cum sugerează şi numele, este procesul de construire a unei echipe eficace. Un exerciţiu de team buiding poate ajuta la crearea unei unităţi cu o coeziune puternică, ce are un ţel şi un scop comun. Când încercăm să construim o echipă, este important să identificăm punctele tari şi punctele slabe ale fiecărui membru al echipei. Acest lucru ne va permite să le asigurăm sarcini pe care le vor putea duce la capăt cu succes.


Team buiding-ul ar putea fi momentul când conştientizăm problemele existente (atât în cadrul organizaţiei, cât şi în interiorul nostru), descoperim ceva nou despre colegi şi învăţăm să ne acceptăm individualităţile. La fel de bine poate fi pentru alţii un moment de sărbătoare. Dar important este ca acest exerciţiu să nu rămână un moment unic, suspendat şi fără consecinţe. Echipa are nevoie de cineva care să o ghideze şi aici intervine liderul echipei. În fiecare membru al echipei există un potenţial de lider, iar acesta vine şi coagulează lucrurile şi îi face pe oameni să accepte liderul din celălalt. Ar fi bine dacă am învăţa şi noi importanţa unor astfel de momente şi să începem să participăm la team building-uri care “construiesc” şi nu care “dărâmă” bucăţile bune din Eu-l nostru. Să ne simţim bine punând temelia unei echipe în adevăratul sens al cuvântului. Iar pentru asta nu e suficient să bem împreună, să ne căţărăm pe munţi sau să facem concursuri în aer liber.. Plutarh spunea în Moralia: “Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins”.

Sunt convinsă că şi colegii mei vor fi de acord cu mine când spun că am avut un teambuilding reuşit. Ne-am simţit bine cu toţii şi ne-am cunoscut mai bine, ceea ce este cel mai important. Facem parte dintr-o echipă şi ar trebui să funcţionăm ca atare. Am avut parte de o gazdă minunată care a făcut tot ce se poate ca noi să ne distrăm şi să ne bucurăm de faptul că suntem împreună.

Eu personal mă bucur că am avut ocazia să bifez pe listă încă un teambuilding reuşit alături de o echipă care îmi este dragă, o echipă alături de care îmi petrec destul de mult timp în fiecare zi şi nu în ultimul rând, o echipă care tinde constant spre performanţă.

Cu gândul la concediul de vară

Cred ca în fiecare an până în aceasta perioadă aveam făcute planuri pentru concediul bine merita de vară. Anul ăsta în schimb sunt în stand-by. Un concert, două pe te miri unde şi cam atât. Nimic spectaculos, nimic ce mă mai poate bucura. Anul trecut mi-am făcut de cap şi am vizitat în două reprize Elveţia. A fost o experienţă extraordinară şi o ţară care ar trebui vizitată de fiecare dintre noi, cei care doresc să vadă ce înseamnă excelenţa în civilizatie.

Stau şi oscilez cu gândul între un weekend la Budapesta sau unul la Paris. Dar mă opresc aici...mă opresc la gânduri. În jurul meu îi aud pe toţi vorbind de concediu, de mare, de stat la soare, de ce mâncăruri deosebite vor avea pe masă. Nimic din toate astea pe mine nu mă atrage. Eu vreau să vizitez, să zbor dintr-o parte în alta şi să văd cât mai multe pietre de temelie ale civilizaţiei. Din fiecare loc de unde am fost mi-am adus cel puţin o piatră...într-o bună zi îmi voi putea face fundaţia casei cu ele :)

Am nevoie de un impuls, de cineva care să îmi dea un scop, de cineva care să facă planuri în locul meu, de cineva care să-mi spună că Zorra va fi ok atâta timp cât eu voi fi plecată. Nimic nu este mai important decât Zorra în momentul de faţă...nici măcar eu...Unora li se poate părea trist sau cel puţin ciudat, mie în schimb mi se pare extraordinar ca cineva să mă iubească necondiţionat. Poate o să găsesc pentru Zorra o pensiune în Austria şi o să stau şi eu acolo cu ea o săptămână :))))

Suflet de hârtie

Promisiuni deşarte din partea celor din jur şi gânduri ascunse care nu au nici un sens. Care este scopul omului pe lumea asta? Mai cred în destin sau las totul în bătaia vântului. Care este scopul meu şi care este destinul meu? Este unul pe care nu l-am descoperit incă sau este cel pe care îl trăiesc chiar azi. Să nu îmi spui ca destinul meu este cel de a vorbi cu voi, cei nevăzuţi, cei plecaţi dintre noi că înnebunesc. Nu se poate să fie doar asta, ar fi frumos să fie ceva mai mult de atât. Eu încă mai cred că destinul este cărăușul nostru de probleme. Atata timp cât nu rănim pe nimeni prin procesul de atribuire al greșelilor noastre și scăpăm cu o scuză, e bine, suntem fericiți. Destinul nu se poate apăra și nu poate fi contrazis tocmai pentru că este o noțiune abstractă și adesea cei ce îl invocă îi atribuie și forma de axiomă. Eu încă mai privesc viața ca pe un test. Cu toții am fi putut ajunge frumos direct în rai (oare ?), dar atunci s-ar fi ridicat o şi mai mare problema: dacă nu suntem la fel atunci cine este mai bun? Ei bine gândește-te că Dumnezeu (sau cum îţi place ţie să îi spui creatorului), ți-a oferit această șansă să arăți tot ce poți. Ai la dispoziție un timp limitat în care poți schimba lumea, sau măcar o parte din ea. Să îţi laşi măcar o amprentă pe cei din jurul tău. Primul pas este să te schimbi pe tine, să devi cea mai bună variantă a ta, una aşa cum nu ai mai fost până acum. Ai la dispoziție și o unealtă deosebit de puternică. Se numește motivație și este tot ce ai nevoie pentru a-ți atinge scopurile. Motivația o găsești peste tot în jurul tău. TEORETIC. Ea este alcătuită din iubire, plăcere, fericire, familie, carieră, tot ceea ce ţine de viaţa ta. Toate acele lucruri pentru care noi alergăm în disperare reprezintă premiul. Suntem motivați să le câștigăm pentru că asta ne va simplifica viața pe Pământ, însă adevăratul premiu este călătoria și drumul spre aceste lucruri. Alerg şi încerc să descopăr care este scopul meu şi nu mă prind că de fiecare dată stau de vorbă cu tine. Câţi ani sunt de când ai plecat ? 21 ? fuck you că m-ai lăsat aici…