La mulţi ani, Majestate!

 Am crescut cu Monarhia în suflet şi cu siguranţa tot aşa o să şi mor. Însă mai mult de atât, mor de ciudă zi de zi când văd de cine este condusă această ţară. Se apropie alegerile şi nu am pe cine să votez. Nu am încredere în ciocoflenderi şi în blonde. În extremişti şi în hoţi. Nimeni nu îmi merită votul, însă o să-i votez pe toţi, să le arăt că nu mai pot să-i suport şi nu îmi merită votul. Valoarea principală cu care am crescut se numeşte "MONARHIE". Vreau să trăiesc într-o ţară care să fie demnă de istoria pe care o are în spate. Vreau să fim mândri de cei care ne conduc, de moralitatea lor şi de respectul pe care îl emană.

                    Regle Mihai I (1927-1930; 1940-1947) s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, şi este fiul regelui Carol al II-lea (1930-1940) şi al reginei Elena, principesă a Greciei.

Istoria Regelui Mihai I este încărcată de un dramatism unic între suveranii Europei din secolul XX. Este istoria poporului român, întregit într‑un moment istoric de bunicul său, Ferdinand I (care a continuat opera de modernizare începută de Carol I), şi supus, pe rând, capriciilor aventuriere ale lui Carol al II-lea, pasiunilor violente ale legionarilor şi ale naziştilor, loviturilor programate în fotoliile „roşii" de la Krem­lin. Regele a supravieţuit în picioare, drept, tuturor acestor farse şi nu a renunţat să fie alături de poporul său, în ciuda efemerilor chiriaşi ai istoriei pentru care a fost incomod. Mihai I a rezistat tuturor acestor „execuţii" şi a ajuns, astăzi, ultimul şef de stat în viaţă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi ultimul mareşal în viaţă al Armatei Române!

Nici o altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol, decât Regele Mihai. El s-a născut să devină un mare rege într-o ţară a cărei dezvoltare era comparabila cu cea a Belgiei. Dar istoria a fost potrivnică lui şi poporului său. Întâi a trebuit să lupte împotriva naziştilor, iar mai apoi împotriva comuniştilor. El a fost un monarh constituţional, într-o vreme în care Europa era dominată de dictatori. A fost exilat şi cu toate acestea a încercat să se întoarcă în ţară atunci când s-a putut. S-au întors împotriva lui toţi cei care au ajuns la putere fără vreo valoare foarte mare în viaţă. Mulţimea l-a primit cu braţele deschise de fiecare dată şi în adâncul sufletului mulţi au dorit să revină la o monarhie constituţională. Din păcate nu se poate, mai sunt multe de furat în ţara asta şi nu mai avem demnitate.

Ce înseamnă Monarhie constituțională? = o formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituție. Astfel am avea măcar o personalitate demnă în ţară în faţa căruia să ne plecăm frunţile.

Semnaţi petiţia http://www.petitieonline.com/pro-monarhie

Atmosferă de toamnă

A sosit toamna. Dintre toate anotimprile toamna este anotimpul cel mai colorat şi cel mai drag mie.Cu toate că nopţile şi dimineţile sunt mai reci, zilele sunt încă calde.Soarele nu mai are însă puterea de altadată, dar reuşeşte să sclade în lumină aurie totul din jur. Cerul senin, este brăzdat din când în când de norii cenuşii ce plutesc egal, iar din când în când şuvoaie de ploaie ciobănească, ce ne dă o stare de melancolie. Pădurile şi livezile au îmbrăcat un veşmânt de aramă.

Toamna a pictat cu cele mai calde culori copacii şi viile, frunzele cărnoase strălucesc în soare ca nişte monezi de aur. Culorile toamnei sunt fără egal, de la galbenul pal până la un roşu de foc. La cea mai mică adiere pe pământntul reavăn la fel ca un covor colorant. Vântul tomnatic şi răcoros îndeamnă frunzele la dans. În păduri şi poieniţe nu se mai aud trilurile fermecate ale păsărilor, rând pe rând toate pleacă în ţările calde. Animalele se pregătesc de hibernare adunând şi cele din urmă provizii căci iarna bate la uşa. Toamna este zâna belşugulu şi a bogăţiei, câmpurile sunt pline de oameni ce adună recoltele. În aer pluteşte o mireasmă de mere coapte şi gutui.

Se culeg viile, hambarele sunt pline cu grâne, iar tarabele din pieţe gem sub greutatea legumelor şi a frunctelor, aşa o nebunie de culori şi de mirosuri nu s-a mai văzut de anul trecut. Odată cu plecarea verii a zburat şi vacanţa ca un stol de rândunele. Aşteptăm Sărbătorile de Iarnă...Străzile şi curţile şcolilor s-au umplut de copii gata să deschidă cu o cheie fermecată uşa tainelor neştiute de ei până atunci. În curând vor începe arăturile de toamnă , copacii vor ramane golaşi şi soarele se va ascunde mai des după norii plumburii şi oamenii mânaţi de frig vor sta mai mult prin case iar toamna v-a pleca.

O cană cu ceai cald, o turtă dulce şi o stare de linişte au reuşit să mă cuprindă de ceva vreme. Poate din dimineaţa când am simţit prima dată aerul răcoros de toamnă. Vom trece cu bine şi peste această toamnă, vom aştepta iarna şi tot aşa o vom lua de la capăt cu fiecare anotimp. De multe ori ne dorim să treacă timpul mai repede, insă de multe ori nu ne dăm seama că acesta trece de la noi şi nu se mai întoarce niciodată...