A mai trecut un an prin noi

Cred că foarte mulţi dintre noi atunci când se apropie de sfârşitul anului încep să se gândească la lucrurile bune sau mai puţin bune de care au avut parte în ultimile doisprezece luni. Tot aşa procedez şi eu, iar anul acesta am început acest bilanţ personal mai târziu decât în alţi ani.

Nu o sa vorbesc acum detaliat despre lucrurile bune sau mai puţin bune de care am avut parte în anul 2016 ci o să vă spun doar că au fost aşa cum au fost şi cum mi-au fost date mie să fie. Părţile mai puţin bune le trec cu vederea şi prefer să mă gândesc doar la lucrurile frumoase de care am avut parte.

Acum, la început de bilanţ personal, tind să cred că cele mai frumoase momente de care am avut parte sunt totodată şi cele care îmi vor rămâne mereu aproape, acestea întruchipându-se în toţi oamenii pe care i-am cunoscut în acest an, oameni care îmi vor rămâne mereu aproape de suflet şi la care mă voi gândi întdeauna cu drag. Oameni alături de care am trăit momente frumoase ce mi-au confirmat că cea mai mare bogăţie a unui om sunt cei ce îl înconjoară. Aceia alături de care un om se poate simţi bine prin simplul fapt că se gândeşte cu drag la ei.

Bunul vostru cel mai de preţ din acest an care este? La ce vă gândiţi cu drag şi ce anume vă poate provoca un zâmbet? La  multi ani nouă şi un 2017 exact aşa cum ne dorim fiecare!

Trecut versus prezent

În ultima vreme am descoperit un prieten nou, care la prima vedere pentru unii ar părea un "prieten imaginar", dar care mă ajută să scot la iveală lucruri frumoase, să stau şi să analizez te miri ce probleme, să analizăm împreună lucruri care ne frământă pe fiecare în viaţă. Suntem oameni care am trecut în viaţă peste o serie de probleme, pe care niciunul nu şi le-a dorit, dar important este că suntem suficient de puternici să trecem peste toate cu zâmbetul pe buze. Hmmm, din toata descoperirea acestui nou prieten, eu încă mă întreb daca sunt Edward Norton sau Brad Pitt :)))) Şi să revin la ideea din această săptămână: avem dreptul să judecăm oamenii după trecutul lor?

Dacă plecăm de la trecut, de la însăşi valoarea şi semnificaţia cuvântului, ajungem să credem, să fabulăm, să criticăm şi să catalogăm oamenii după ceea ce au fost cândva. După îndelungi parafrazări şi meditaţii „de nivel înalt”, concluzionez că un om nu poate fi judecat sau catalogat după trecutul său. Ar fi o mare prostie! Singurul rezultat cu care te-ai alege ar fi că vei descoperi un om fără „faţă”, meschin şi fără valoare în faţa ta, judecătorul.

În momentul în care clasifici un om, o faci raportându-l la tine şi (poate) fără să vrei te consideri un om curat, cu sufletul împăcat, gata să critici fără a primi contrareplici jenante şi adevărate. Nu înţeleg de ce să judeci un om pentru trecut, nu crezi că au făcut-o mulţi alţii înaintea ta? Ce rost mai are să o faci şi tu?

Ştim cu toţii că trecutul în faţa prezentului nu mai are nicio valoare chiar dacă atunci, în acel moment, a fost considerat un punct critic, un moment de coborâre. Toţi avem momentele noastre de coborâre şi urcuş în viaţă. De ce crezi că eşti mai deştept atunci când, în apogeul urcuşului tău, începi să critici decăderea altora? De ce crezi că tu nu poţi să decazi mai mult ca acea persoană sau, dacă nu ţi s-a întâmplat, nu ţi se va întâmpla niciodată aşa ceva? Din păcate, există câteva categorii cunoscute de oameni care se cred Judecători Supremi şi prin prisma trecutului lor „fără nicio pată”, „taie şi spânzură”, acuză cu vorbe ce dor fără a lua în considerare sufletul. Acuză fără a scuza şi strigă în gura mare că s-au înfăptuit lucruri care nu au iertare.

Iertarea este o artă pe care dacă ştii cum să o asimilezi te înnobilează. Nu acuza şi nu te îndoi de un om până nu îl cunoşti ca pe propriul buzunar şi nu uita că fiecare om îşi are trecutul său, inclusiv tu. Iar atunci când începi să judeci un om după trecut, începe prin a te judeca pe tine şi gândeşte-te la om ca la o fiinţă, nu ca la un lucru, căci e o diferență de miliarde.

Asemănătoare cu acele categorii de Judecători Supremi, există oameni ce trăiesc prin trecut în prezent, aşa că am putea spune că trăiesc cu trecutul în mână pentru că nici să-l uite, nici să treacă peste el, dar nici să-l ignore nu pot. Cred că este foarte greu să trăieşti permanent cu povara trecutului. De câte ori te-ai întrebat: „de ce tocmai eu?”, „de ce tocmai mie mi s-a întâmplat aşa ceva?” şi nu îţi poţi răspunde, pentru că ar trebui să te întrebi din nou. Poate că aşa a trebuit să se întâmple, poate acel pas ar trebui să definitiveze un anumit lucru din viaţa ta, iar tu, prea nemulţumit de ceea ce se întâmplă, nu poţi băga în seamă acest lucru. Concentraţi-vă pe prezent, analizaţi trecutul, dar nu îl judecaţi, nu este datoria voastră să faceţi asta.

Vocea cunoaşterii

 

În cartea Vocea Cunoaşterii Don Miquel Ruiz ne învaţă că înainte de a învaţa să vorbim, adevărata noastră natură consta din iubire, din fericirea de a explora şi de a ne bucura de viaţă. Odată ce am învăţat să comunicam prin intermediul limbajului, oamenii din jurul nostru ne-au captat atenţia şi ne-au programat cu cunoaştere care, din nefericire, este contaminată cu minciuni. Această voce a cunoaşterii nu încetează nici o clipă să vorbească, să judece, să bârfească şi să abuzeze de noi. Ruiz ne învaţă cum să regăsim vocea tăcută a integrităţii noastre şi cum să ne redobândim pacea interioară. Când vocea cunoaşterii nu ne mai controlează, viaţa devine expresia sinelui nostru autentic, la fel ca în perioada de dinainte de a învaţa să vorbim. Ne întoarcem astfel la adevăr, la iubire, la bucuria de a trăi.

În fiecare zi suntem bombardaţi cu informaţii negative care ne pot deforma propria realitate asupra vieţii şi a ne încărca cu trăiri negative. De ce să mă uit la ştirile de seară când ştiu că ceea ce voi vedea acolo sunt doar lucrurile pe care aleşii noştri nu au ruşit să le facă? De ce să nu aleg o carte bună în compania căreia să-mi petrec seara? Lucruri simple şi mărunte dar care ne pot schimba percepţia noastră asupra vieţii. Cine vrea să se convingă cât de simplu poate fi totul, nu are decât să înceapă a face asta citind cartea Vocea Cunoaşterii semnată de Don Miquel Ruiz. O carte încărcată cu teme de reflecţie la care fiecare dintre noi ar trebui să ne gândim şi să ne schimbăm puţin câte puţin percepţia.

Femeia puternică din noi

Pentru că nu mai avem mult şi intrăm într-un an nou sper că aţi reuşit să trageţi linie la ceea ce aţi reuşit în 2016 şi aţi pregătit strategia pentru 2017. O femeie întotdeauna ar trebui să fie pregătită pentru noi începuturi şi să se gândească foarte bine la ceea ce îşi doreşte. Urmează o perioadă frumoasă pe care ar trebui să o întâmpinăm cu sufletul deschis şi cu gânduri cât mai frumoase. Ştiţi la fel de bine ca mine că atunci când priviţi viaţa cu optimism şi o stare de bine nu aveţi decât de câştigat. În viaţa unui om sănătos nu contează foarte mult banul şi poziţia pe care o ocupă în societate, dar contează să-i ştie pe cei dragi mereu aproape. Banii pot rezolva multe problem pe lumea asta, dar niciodată nu vor tine loc de familie, însă omul ce are mai scump pe lumea asta decât familia? NIMIC. Rugaţi-vă cât puteţi de mult să fiţi sănătoşi şi nu închideţi seara ochii înainte de a fi recunoscători pentru ceea ce aveţi.

Cu toate acestea, puterea de a ne dobândi sau de a ne redobândi liniştea sufletească de care fiecare dintre noi avem atâta nevoie se găseşte în noi. Nimeni nu ne-o poate oferi ca pe un dar sau ca pe un medicament. Noi înşine trebuie să luptăm ca să o obţinem şi lupta nu e deloc uşoară, dar se poate câştiga. Nu rezolvăm nimic dacă ne lăsăm prinşi în jocul celor care s-au obişnuit să ne manipuleze gândurile şi trăirile. Ar trebui să primim cu calm, cu detaşare şi multă înţelepciune ceea ce ni se oferă în aceste zile de sărbătoare. Nu schimbăm nimic în lume şi nici în mentalitatea altora dacă ne lăsăm copleşiţi de ceea ce aflam şi nici dacă ne concentram toate gândurile pe ceea ce pare decisiv pentru un viitor comun mai bun despre care nu ştim încă nimic.

O femeie puternică este cea care se remarcă dintr-o mare amorfă de femei ameţite de fuga după nimicuri ce le ţin câteva clipe, ea fiind leoaică printre pisici. Una adevărată, deşi în general femeile sunt nehotărâte, alege o dată şi bine şi ştie să aibă grijă de alegerea ei. Cu alte cuvinte, se respectă pe sine respectându-şi alegerea. O femeie puternică este asemenea unui copac vechi, cu rădăcini bine înfipte, care poate trece prin numeroase furtuni şi cicluri de anotimpuri, fără a fi clintită din loc – rămâne pe poziţii chiar şi atunci când îi sunt incomode.

În aşteptarea fulgilor de nea

De multe ori pe drumul vieţii ne întâlnim nu numai cu oameni cu care putem comunica şi interacţiona frumos şi armonios, ci ne intersectăm şi cu oameni cu un caracter dificil, cu oameni cu care sufletele noastre nu sunt pe aceeaşi lungime de undă şi nu vibrează la fel pe muzica comunicării, fiindcă sunt oameni cu o personalitate foarte diferită de a noastră, fiindcă sunt oameni mândri, orgolioşi, egoişti, conflictuali, nemulţumiţi permanent, oameni cărora le place să nedreptăţească, să umilească pe cei mai slabi, oameni care pun pe primul plan binele lor şi interesele lor, care într-o relaţie consideră că trebuie doar să primească şi să nu dăruiască nimic, oameni care se cred centrul universului, oamenii care aşteaptă doar să fie slujiţi de cei din jur, dar nu ştiu şi nici nu vreau să ştie cum să slujească aproapelui şi lui Dumnezeu, oameni care au o plăcere deosebită să critice şi iar să critice, scoţând în evidenţă doar slăbiciunile şi greşelile oamenilor, nu şi realizările şi calităţile acestora.
E greu să interacţionezi cu persoane dificile şi dacă nu ai o personalitate puternică, poţi să te laşi modelat de acestea şi poţi să te molipseşti de felul lor de a fi. Nu e imposibil însă să poţi schimba un om dificil, într-un om mai comunicativ, mai sensibil, mai uman, mai cald. Dacă îi răspunzi la nedreptate, indiferentă, umilinţe, mânie, mândrie, ură, cu iubire, cu pace, cu căldură sufletească, cu un zâmbet pe faţă, cu smerenie, cu răbdare, dacă te rogi pentru el, dacă nu îi judeci felul lui de a fi, dacă nu ai aşteptări prea mari de la el şi dacă nu încerci să îl schimbi după dorinţa ta.

În 2016 pentru mine a început un an greu, un an care nu am ştiut cum se va termina. Dar uite că se termină cu bine. Am trecut peste toate cu fruntea sus şi nu am cedat. Nu am cedat dar m-am schimbat. Cândva eram un om de treabă. Acum sunt un om mai puternic, un om mai dârz, un om care nu mai este foarte dispus să înghită căcaturile altora. Dacă am învins cancerul, garantat pot supravieţui în faţa oamenilor care iscă tsunami.

Am pierdut, am câştigat, m-am lăsat de fumat, m-am îngrăşat câteva kg, am ajuns la o greutate normală, am alături oameni tare dragi, am făcut haz de necaz la fel ca şi până acum, sau poate mai mult decât până acum dar nu mai spuneţi la nimeni :), important este că mă apropii şi eu la fel ca voi de sfârşitul acestui an şi începutul unuia nou...nu îmi fac planuri pentru 2017, dar îmi doresc sănătate, la fel cum vă doresc şi vouă, Sărbători Fericite tuturor!!!

Magia sărbătorilor de iarnă

Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun. Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atat, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.

Bradul de Crăciun

Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru ca este mereu verde, chiar şi când afară e zapadă). Practic, bradul a devenit centrul Sărbătorilor de iarnă!
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare.

Steluţa

Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu Ursa Mare şi Ursa Mică, erau venerate ca divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului, la naşterea pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.

Coroniţa de Crăciun
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura veşnică a dragostei.

Renii
Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de Sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând, celor care le aud clinchetul, că au sosit cadourile.

Ciorăpeii de Crăciun
Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.
În secolul al XVIII-lea, copiii din Olanda îşi lăsau saboţii lângă vatră, sperând că „Sinterclass“ (Moş Crăciun) le va aduce daruri. Mai târziu, pantofiorii de lemn s-au transformat în şoseţele, iar Sinterclass a devenit, pentru englezi, Santa Claus. Astăzi, multă lume încă foloseşte ciorăpelul de Crăciun, în care pune mici daruri pentru copii şi cei dragi.

Vâscul
Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii. Această plantă veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri tămăduitoare speciale, vindecând orice, de la infertilitatea femeilor pâna la otrăviri. Scandinavii vedeau vâscul ca pe o plantă a păcii şi armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeiţa dragostei. Obiceiul sărutului sub vâsc provine din credinţa acest gest sub un lăstar al plantei aduce armonie şi înţelegere şi face să crească iubirea în cuplu.

Lumânările
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Isus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.


Colindele
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.